Jumatatea mea


Jumatatea mea.pngDeseori am auzit “și-a întâlnit jumătatea”, “el este jumatea mea” sau “femeia este jumătatea bărbatului” s-ar putea și invers ar spune unele femei. Aș întreba care jumătate. Unii spun că femeia este gâtul și bărbatul capul. Imaginați-vă un om care ar fi jumătate femeie, jumătate bărbat. Unii oameni chiar încearcă asta, nu se prea decid ce sunt femeie sau bărbat. Deci este puțin probabil ca cineva „să-și fi întâlnit jumătatea” (cel puțin la nivel fizic).

Poate abordăm această expresie din altă perspectivă. Să zicem că expresia nu se referă la corp ci la celelalte două aspecte care întregesc omul – mintea și emoțiile  (unii ar spune sufletul). Mai auzim vorbe de genul “bărbații sunt raționali iar femeile emoționale”. Vorbele astea au un sâmbure de adevăr, femeile într-adevăr sunt mai sensibile, iar bărbații orientați spre soluții. Asta însă se datorează faptului că încă din vremurile când oamenii locuiau în peșteri, bărbatul pleca la vânătoare și deci era orientat spre soluții, el trebuia să gândească rapid cum să aducă acasă –adică în peștera – hrana, el nu avea timp să stea să-i plângă de milă mistrețului sau ursului pe care-l vâna. Pe de altă parte femeia avea misiunea să îngrijească copiii și bărbatul nu doar din punct de vedere fizic ci și emoțional – toate necazurile și supărările de peste zi la ea ajungeau, ea era gestionara lor. Însă în epoca actuală atât rolul bărbatului cât și al femeii în familiei este mult diferit față de cel din trecut. Femeia nu mai stă la cratiță ca în trecut iar bărbatul nu mai este cel care aduce “buful” (banii) și îl pune pe masă. Atât el cât și ea muncesc la fel de mult, câștigă poate la fel de mult. Din păcate însă programele sociale de tipul “ești bărbat, n-ai voie să plângi, bărbații nu plâng” (adică n-ai voie să-ți trăiești anumite emoții” cât și cele de tipul “fetele sunt mai sensibile”, dar și savuroasele bancuri despre blonde și despre creierul lor persistă. Dacă analizăm un pic ce se întâmplă încă la copiii de școală vom vedea că fetițele sunt îndrumate de către părinți spre dezvoltarea abilităților lor artistice, în schimb băieții spre dezvoltarea celor cognitive. Așadar un bărbat cu o minte super (că doar i-a fost instruită) va fi bulversat total că ea – femeia câștigă mai mulți bani ca el. Astfel parcă sensul existenței lui s-a pierdut pe undeva, în timp ce pentru femei aproape mereu este de făcut un compromis între îngrijirea familiei și a copiilor și carieră. Așadar programele sociale cu care am fost și suntem bombardați, și pe care le rulăm mai mult inconștient decât conștient nu fac decât să creeze atât la femei cât și la bărbați falsa lipsă a ceva.

Matematic vorbind dacă UN OM= UN ÎNTREG. De câte ori ne gândim  – „cel de lângă mine este jumătatea mea” înseamnă că eu ca OM nu mă simt întreg!?. Cel de lângă mine fie el bărbat sau femeie nu este de fapt decât oglinda sufletului meu. El îmi arată ce îmi lipsește însă el nu îmi poate da ceea ce am eu nevoie pentru a mă simți OM întreg. Tot ce am nevoie este in mine.

Intrăm într-o relație cu așteptări uriașe că “jumătatea” noastră ne va întregi. El sau ea nu este acolo, alături de noi în relație pentru a ne întregi, ci pentru a ne ajuta să ne dăm seama ce ne lipsește, de ce avem nevoie pentru a ne simți un întreg, este reflectarea noastră. Părintele Arsenie Papacioc spunea atât de frumos “Nu e o jumătate a ta, ci un tot al tău. Tu eşti tot, ea e tot”. Nu există „jumătatea mea”. E o expresie spusă la un pahar de vin; la o sticlă de vin, pardon! ca să nu zic la un butoi. Așadar în el/ea nu poți vedea decât ceea ce deja este în tine fie că îți place fie că nu, este acolo în tine.

Să ne imaginăm că avem în față o oglindă și în loc să spun “Ce bine arăt azi” sunt “Ce bine arăți azi tu imagine din oglindă” sau ]n loc să spun „Nu-mi stă bine cu bluza asta, aș putea să îmi pun altă bluză, sau să îi adaug o eșarfă” spun “Nu-ți stă bine bluza asta, schimbă-te.” Sunt sigură că a-ți prins ideea. Când proiectăm asupra celuilalt așteptările noastre nu avem nici o putere de a schimba ceva. Imaginea din oglindă nu se poate schimba chiar dacă insistăm. Dar dacă noi spre exemplu doar ne-am schimba un pic poziția, poate și imaginea din oglindă ar arăta poate altfel. Așadar când mă uit spre mine am toată puterea de a schimba ceva, de a întregi ceva la mine.

Psiholog Gabriela Cosma

Jumatatea mea

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s