Din interatiunea mea cu copiii am invata sa-i ascult. Ei imi reamintesc sa traiesc in prezent. Cum asa? Ati observat copiii cand se joaca? Cand se joaca ei nu se gandesc la prietenul cu care s-au certat cu cateva zile in urma pe nu stiu ce jucarie si nici la  nu stiu ce desen animat pe care o sa-l vada la cinema duminica. Ei se joaca pur si si simplu. Bineinteles ca au dorintele, iar aceste dorinte sunt atat de importante pentru ei ca folosesc tot “arsenalul din dotare” pentru a convinge adultii care-l au in grija ca nu pot trai fara acele dorinte.

Noi adultii am uitat sa fim copii. Am uitat sa ne bucuram de lucrurile o marunte care parca trec nevazute pe langa noi. Am uitat sa ne bucuram de natura, de soare, de vremea frumoasa, de ploaie, de fosnetul frunzelor, de pomii inmuguriti sau infloriti, de zambetul cate unui trecator parca ratacit prin lumea asta. Am uitat sa mai zambam oameni dragi.

Ne-am maturizat, am lasat grija peste grija sa strecoare in sufletul nostru de copil. Aceste griji aproape ca au inghesuit sufletelul de copil intr-un colt si aproape daca mai razbate din cand in cand o raza de lumina si la el. Am uitat ca in casa sufletului nostru exista un copil.L-am uitat acolo pe undeva. L-a inceput l-au ranit alti adulti (parintii lui sau poate altii), apoi au inceput sa-l raneasca din ce in ce mai multi adulti, poate fara ca ei sa-si doreasca asta, fara sa-si dea seama. Mai tarziu a ajuns sa-l raneasca si adultul din noi. Dar el copilasul tot sensibil este, dincolo de aceste rani tot un suflet de copil se ascunde. El are nevoie sa se simta in siguranta cu noi, are nevoie sa simta iubit si astfel el va iesi de acolo de unde este si se va bucura din nou de viata.

Cereti iertare acestui copilas pe care l-ati ranit poate fara sa stiti si dati-va voie sa va jucati cu el chiar si pentru o clipa si cu siguranta veti gasi motivatia sa zambiti din nou.

Jung despre mandala: “Mandalele mele erau criptograme privitoare la starea sinelui care mi se prezenta mereu alta, zilnic. In ele am vazut sinele – adica, intreaga mea fiinta – activand. Mai precis, la inceput abia intrezaream semnificaţia lor; dar mi se pareau in cel mai inalt grad importante si le-am pastrat ca pe niste perle pretioase. Aveam sentimentul clar ca ele erau ceva central iar, cu timpul, am capatat prin ele o conceptie vie despre sine. M-am gandit ca sinele este ca o monada care sunt eu – lumea mea. Mandala reprezinta aceasta monada, si corespunde naturii microscopice a psihicului.” (Memories, Dreams, Reflections, Vintage Books, 1989, p. 196).

Fie ca doar o privesti sau ca o creezi mandala este un drum care te conduce catre interiorul tau, catre centrul tau. Insasi cuvantul mandala semnifica in sanscrita “cerc sacru”.

Mandala o regasim pretutindeni, de la nivel micro la nivel macro- de la celula si atom pana la sisteme solare si galaxii. O regasim in viata reala dar si in vis.

Mandala este un instrument puternic de reflectare interioare, de autodescoperire, de constientizare a celor mai profunde emotii si sentimente.

Ea te ajuta sa fi intr-un contact autentic cu tine, cu trairile tale cele mai profunde. Te ajuta sa te cunosti si sa te intelegi mai bine.

Exprimarea libera a gandurilor, trairilor tale prin realizarea unei mandale, da sens haosului interior, aduce ordine si liniste interioara avand un puternic efect terapeutic.

Exista diverse forme de a realiza o mandala, cele mai cunoscute fiind mandale din nisip si mandalele desenate sau pictate, dar mai putin cunoscute sunt cele facute din ata.

Daca:

• iti doresti o mandala personalizata pentru tine
• esti curios/curioasa sa afli cum se fac aceste mandale
• ti-ai dori sa folosesti in mod creativ energia mainilor tale
• daca vrei sa te cunosti mai bine printr-o forma de arta

atunci te astept cu drag sa-mi scrii pe adresa: gabriela.cosma@gmail.com