Jucător vs. Observator


100 Captions for Mirror Selfies

Am realizat ca deseori se intampla sa ma simt presata, ca celalalt sa aiba mari asteptari de la mine sa fac ceva. Daca eu prin comportamentele mele nu indeplinesc asteptarile lui/ei apare revolta, apoi furia care se revarsa asupra mea prin ridicarea tonului vocii sau prin atitudine critica. Aceste comportamente pe care celalalt le manifesta sunt doar o proiectie a criticii sau a revoltei mele in ceea ce ma priveste.

Uneori cand imi propun sa indeplinesc un obiectiv sau sa rezolv o problema, uit sa mai privesc drumul pe care il parcurg, sa fiu prezenta ceea ce fac in acel moment, fie ca este un lucru marunt sau foarte important, si sunt atenta numai la obtinerea produsului final sau la indeplinirea obiectivului propus. Uit sa ma bucur de drum si imi creez asteptari fata de rezultatul pe care doresc sa-l obtin. Asteptarile sunt cu atat mai mari cu cat miza creste. De cate ori pe parcursul drumului apare un obstacol care sa ma abata de la traseul meu, apare revolta iar mintea se blocheaza in gasirea de solutii creative pentru a depasi obstacolul. 

Este in regula sa am asteptari legate de faptul ca imi voi indepli ceea ce mi-am propus. Ce sunt de fapt asteptarile? Sunt convingeri care pot fi rationale sau irationale.

Asteptarile care au la baza convingeri rationale presupun ganduri functionale de tipul „Imi doresc sa fac X”, „Mi-ar placea mult sa se intample X”, „vreau sa fac X”.

Asteptarile bazate pe convingeri irationale sunt formulate ca un imperativ categoric „Trebuie sa fac X”.  Aceste ganduri genereaza diferite tipuri de frica – frica de esec, frica de respingere, frica de abandon, frica de a pierde controlul, frica de a pierde siguranta, frica de separare. Fricile genereaza la randul lor comportamente care ma impiedica sa vad pe unde merg sau sa percep drumul ca imaginatie a propriilor mele frici proiectate in viitor. Astfel ajung sa vad noutatile care imi apar in cale, nu ca pe niste provocari ci ca pe niste obstacole, si fie ma lupt cu ele, fie le ignor ma fac ca nu le vad. Asta imi produce o pierdere mare de energie facandu-ma uneori chiar sa renunt la indeplinirea scopului propus.

Dispare creativitatea si apare rigiditatea mentala si chiar blocajul emotional, dispare iubirea si recunostiinta pentru Creatorul din mine si apare Criticul.

Ceea ce uit in acele momente este ca in interioriorul meu exista un Observator pe care il pot chema in ajutor in orice moment am nevoie.

Cine este acest observator si care este rolul lui?

Observatorul este acea fateta a mea care are puterea de a se detasa de orice. El poate privi detasat actiunile, gandurile, emotiile mele ca si cand ar vedea un film si poate derula inainte si inapoi filmul de cate ori vrea. El nu este un admirator si nici un critic al filmului. El priveste drumul parcurs de mine pana in acel moment, este prezent la drum. El nu are ca obiectiv sa ajunga undeva ci doar sa priveasca filmul si sa inteleaga cele intamplate dintr-o perspectiva detasata de evenimente.

El ma poate ajuta sa-mi dau seama de asteptarile irationale pe care le am, sau ma ajuta sa-mi descopar asteptari irationale de care nu-mi dadeam seama ca le am, ma ajuta sa privesc pe unde merg si daca vreau sa aleg sa ma bucur de frumusetea drumului, ma ajuta sa imi dau seama ca celalalt nu imi reflecta decat ceva ce se afla deja in interiorul meu, ma ajuta sa vad criticul din mine, furia generata de el si modul in care el imi limiteaza creativitatea, ma ajuta sa imi vad propriile frici si sa le imbratisez apoi sa le las sa plece.

Cand ma pot privi pe mine cu detasare il pot privi si pe celalalt cu detasare si ma pot raporta la el ca la un om care ca si mine se afla in proces de invatare si descoperire a drumului autocunoasterii. Astfel il pot privi cu empatie cu deschidere si chiar cu curiozitate pentru a descoperi unicitatea lui.


De ce nu putem vedea adevărul de sub ochii noștri?


Uneori ne dorim foarte mult să înțelegem anumite lucruri, să aflăm anumite adevăruri și oricât de mult ne-am strădui nu reușim să le aflăm. În zadar îi rugăm pe cei care au experimentat ceva asemănător să ne explice cum a fost pentru ei transformarea – nu-i vom putea înțelege. Putem afla acele lucruri dacă ne învingem temerile și alegem să experimentăm ceea ce ne dorim să aflăm.

Ce-ai spune să înțelegem asta mai ușor printr-o poveste?

A fost o dată ca niciodată, niște frumoase omizi care trăiau liniște pe creanga unui copac. Ele în timp au observat un fenomen bizar pe care nu și-l putea explica în nici un fel. Din când în când unele dintre surate o luau pe creangă în sus și dispăreau. Cele rămase se întrebau – oare unde s-au dus și mai ales de ce nu se mai întorceau. Oare le uitaseră pe vechile lor prietene? Chiar nu-și mai aminteau de ele, că doar petrecuseră atâta timp împreună. Una dintre ele mai empatică din fire, și plină de compasiune pentru suratele ei, le-a promis acestora că o va lua pe creangă în sus și când va afla unde s-au dus celelalte omizi care au plecat, se va întoarce și le va spune suratelor rămase pe creangă. Ea a plecat în sus pe creangă și după ceva timp s-a transformat într-un frumos fluture. Ea s-a întors la suratele rămase pe creangă dornică să le împărtășească misterul. În zadar însă a fâlfâit din aripi, nu a fost chip să fie recunoscută.

Întrebare: Tu în care stadiu al transformării te afli? Oricare ar fi stadiu, acceptă-l, îmbrățișează-l, trăiește-l și bucură-te din plin de el cu cei asemeni ție.


10 filme motivaționale de excepție


1.August Rush

Un film care impresionează aproape până la lacrimi. Ne învață despre cum un copil care nu renunță la credințele lui, la valorile lui în ciuda provocărilor enorme pe care le are ajunge să-și îndeplinească visele. Filmul ne arată că puterea unui singur gând este enormă și sfidează chiar și limitele imposibilului.

2.Pay it forward

Dar din dar se face Rai. Un băiat de numai 11 ani ne dă o anumită lecție a generozității. Cum ar fi dacă s-ar multiplica un dar, dacă fiecare dintre noi, pentru fiecare faptă bună primită am face încă trei fapte bune? Cum ar arăta lumea asta.

3.Unbroken 

Un film dur, care ne arată pe de o parte unde se poate ajunge cruzimea lumii ăsteia, pe de altă parte cât de puternici putem fi pentru a supraviețui. Cu adevărat nu ne cunoaștem puterea interioară.

4.Alpha

Omul nu poate învăța, nu se poate autodepăși, decât dacă iese din zona lui de confort. Filmul este despre călătoria eroului care se descoperă și își descoperă propriul potențial.

5.The bucket list

Deși pornind de la o idee tristă, filmul ne inspiră să ne bucurăm de puterea prezentului și să ne trăim viața pe care ne-o dorim. De multe ori spunem “O să fac….. când o să………” și poate nu ajungem niciodată să facem.

6.Terminalul

Un om prins într-o situație fără ieșire nu renunță la speranța lui adaptându-se situației la care este expus. Este un film despre cum speranța te poate ajuta să rămâi pozitiv chiar și atunci când nu mai ai de ce să speri.

7. Șapte ani în Tibet

Cum este când dușmanul nu este ceea ce pare a fi? Ce poți învăța de la dușmanul tău și cum dușmanul îți poate deveni prieten? Un film despre deschidere și acceptare.

8. Cei doi papi

O lecție despre acceptare și renunțare.

9. Discursul regelui

O lecție despre acceptare a propriilor limite. Numai atunci când accepți cine ești te poți autodepăși, poți deveni mai bun.

10. Good will hunting

Unii oameni refuză să creadă în ei, să-și vadă adevăratul potențial până ce nu vine cineva și le arată asta.


35 Cele mai bune cărți de dezvoltare personală – de citit până la sfârșitul anului


Am adunat mai jos o colecție de cărți de dezvoltare personală care au avut un impact semnificativ în viața mea. Până la sfârsitului anului mai sunt 35 de săptămâni.

Îți propun o carte pentru fiecare săptămână.

1.            Cele cinci limbaje ale iubirii. – Gary Chapman

2.            Curajul de a fi vulnerabil. – Brene Brown+ Bonus: Darurile imperfecțiunii – Brene Brown

3.            Curajul de a fi tu insuti. – Jacques Salome

4.            Partea intunecata a cautatorilor de lumina – Debbie Ford

5.            Gandirea laterala. – Edward de Bono

6.            Cum sa-ti Intaresti increderea in tine – Marie Haddou

7.            Schimband gandirea, iti schimbi viata – Brian Tracy

8.            Letting Go-Calea Renuntarii – David R. Hawkins

9.            Distruge-ti obiceiurile nocive – Joe Dispenza

10.          Cei sase stalpi ai increderii in sine – Nathaniel Branden

11.          Poti sa-ti vindeci viata – Louise L. Hay

12.          Cum sa invingi tiparele negative de gandire – Gitta Jacob, Hannie van Genderen

13.          Puterea prezentului – Eckhart Tolle

14.          Secretele succesului. Cum sa va faceti prieteni si sa deveniti influent – Dale Carnegie

15.          Incepe sa gandesti – John C. Maxwell

16.          Cum sa va controlati anxietatea – Dr. Albert Ellis

17.          Cum Sa Ierti Atunci Cand Nu Poti – Dr. Jim Dincalci

18.          Arta fericirii. Manual de viata  – Dalai Lama, Howard Cutler

19.          El e cu minciuna, ea vorbeste-ntruna. – Allan&Barbara Pease

20.          Jocurile noastre de toate zilele – Eric Berne

21.          Cele 4 legaminte – Don Miguel Ruiz

22.          Mintea organizata – Daniel J. Levitin

23.          Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace – Stephen R. Covey

24.          Cele Sapte Comori Launtrice – Dr. John F. Demartini

25.          Ce-ar fi daca ne-am inventa propria viata? – Jacques Salome

26.          Arta de a iubi – Erich Fromm

27.          Comunicarea nonviolenta – Marshall B. Rosenberg

28.          Cum sa-ti controlezi furia inainte de a te controla ea pe tine

29.          Putere nemarginita – Anthony Robbins

30.          Totul despre psihologia persuasiunii – Robert B. Cialdini

31.          Cine mi-a luat cascavalul – Spencer Johnson

32.          Cele 11 legi uitate – Bob Proctor

33.          Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine – Lise Bourbeau

34.          Alchimistul – Paulo Coelho

35.          Povestea Pescărușului Jonathan Livingston – Richard Bach


Cand alegi aminteste-ti de tine


Imagini pentru make a choise

Fiecare dintre noi la un moment dat suntem pusi in postura de a face o alegere si nu stim ce sa alegem. Cand facem o alegere avem tendinta sa ne gandim mai intai la modul in care vor reactiona ceilalti – familia, cei apropiati, cum vom fi etichetati social. Nimeni nu isi doreste izolarea sociala sau sa nu mai fie acceptat de familiei din cauza alegerilor sale. Atunci cand facem o alegere din frica de respingere sau din frica de a nu ne face de ras, nu facem altceva decat sa aruncam in exteriorul nostru imposibilitatea de a ne asuma raspunderea pentru alegerea facuta dand vina pe mediu, pe context sau pe alte persoane. De cate ori nu auzim acel „trebuie”. Trebuie sa ma duc la …. altfel se va/vor supara pe mine. Trebuie sa fac… altfel se va/vor uita urat la mine, sau ma fac de rusine.

Toate acestea „programe” nu fac decat sa te impiedice sa alegi cu sufletul. Pentru a alege cu sufletul trebuie sa iti amintesti de tine, sa iti aduci aminte ca aceasta alegere este pentru tine si nu pentru ceilalti. Bineinteles ca de multe ori alegerile tale pot avea consecinte unele mai importante altele mai putin importante asupra celorlalti, insa cele mai multe si mai importante consecinte le are chiar asupra propriei tale vieti.

De multe ori, daca esti o fire mai analitica stai si te gandesti in detaliu la posibile consecinte care pot sa apara din alegerea ta. Cu toate acestea insa cu cat analizezi mai tare cu atat ti-e mai greu sa faci o alegere.

Dar cum faci atunci, cum alegi cu sufletul? E chiar atat de simplu?

O optiune ar fi sa lasi un pic deoparte ratiunea (care ti-a oferit informatii pretioase) dar si toate fricile care te saboteaza si sa vizualizezi cum ar fi, ce s-ar intampla daca deja ai ales, cum ar arata viitorul dupa ce deja ai ales, ce ai simti atunci, cum te-ai simti cu alegerea facuta? Daca exista mai multe optiuni din care sa alegi fa acest lucru cu fiecare optiune pe care o iei in calcul. Te simti bucuros, fericit, impacat sau mai degraba stresat, nervos, iritat, nelinistit? Deja cred ca intuiesti raspunsul, stii deja ce sa alegi pentru ca o faci cu sufletul. Daca nu ai ghicit te poti inspira din poza de mai sus.


Iubirea se invata


Te-ai gandit vreodata ca la fel ca alte multe lucruri iubirea se invata? Bineinteles nu exista la scoala sau la facultate o materie numita iubire nicaieri in lume. Iubirea nu se invata teoretic ci practic.

Bebelusul ia contact cu primele semne ale iubirii materne inca din burtica. Simte ca mama il iubeste, percepe vorbele afectuase pline de iubire ale mamei si emotia pe care mama i-o transmite. Prima data invatam sa simtim iubirea inca din pantecele matern.

Apoi bebelusul vine pe lume si il intampina parintii plini de iubire. El vede fete zambitoare, aude vorbe duioase. Cu timpul el invata ca acestea sunt forme de manifestare ale iubirii.

La inceput bebelusul nu face diferenta intre el si lumea exterioara. Iubirea pe care i-o transmite mama el o simte ca fiind a lui. Mai tarziu copilul creste si reuseste sa perceapa diferenta intre interiorului lui si exterior si sesizeaza diferenta. Copilul invata astfel sa daruiasca iubirea lui intai parintilor si apoi celorlalti din mediul sau.

Apoi incepe sa rationeze si acele priviri si vorbe duioase capata un inteles pentru el. Intelege ceea ce simte si exprima in exterior, intelege ce inseamna sa iubesti si sa fii iubit. Pe masura ce copilul se dezvolta mintal iubirea capata noi sensuri din ce in ce mai fine.

La adolescenta, descoperindu-se pe sine adolescentul isi descopera unicitatea, felului lui unic de manifestare a iubirii. Dorinta cea mai mare este de a impartasi iubirea si altcuiva din afara familie, a impartasi din ceea ce a primit si a invatat in sinul familiei si celor din afara ei, si bineinteles dorinta de invata noi forme de manifestare a iubirii.

Ca adulti continuam sa primim si sa daruim iubire si daca ne dorim asta constientizam si sa manifestam noi forme ale iubirii.

Sa ne imaginam ce se intampla daca:

  • Copilul vine pe lume nedorit,
  • Copilul vine sa umple un gol al parintilor,
  • Parintii nu stiu sa exprime iubirea lor si in exteriorul familiei (pentru a-l ajuta sa invete sa manifeste iubirea in exterior)
  • Parintii nu reprezinta un exemplu pentru copil in ceea ce priveste manifestarea iubirii intre ei
  • Parintii sunt persecutori sau folosesc educatia prin recompensa si pedeapsa.

Copilul primeste de la parinti alte exemple, alte invataturi, ale programe decat cele utile pentru a invata sa manifeste iubirea sau si mai rau iubirea este asociata cu suferinta, cu pedeapsa, cu egoismul, cu iubirea de sine patologica, cu dependenta de celalalt.

Chiar daca nu ai invatat sa iubesti cand erai copil nu e timpul pierdut, iubirea insa se poate invata la orice varsta. Este nevoie insa sa-ti doresti din tot sufletul sa inveti sa iubesti acum la varsta adulta.


Cand te simti ranit


Cand te simti ranit tinzi sa dai vina pe celalalt.

Nu poti insa sa alegi ca cineva sa te raneasca sau nu, vorbele sau comportamentele lui/ei au impact asupra ta fie ca vrei, fie ca nu. Nu poti sa alegi sa nu mai simti suferinta pe care o simti (sau aparent poti face asta dar nu este foarte sanatos pentru tine)

Poti face insa diferenta intre om si comportamentul sau, vorbele sale. El/ea nu este reprezentat doar de acele vorbe/comportamente care te-au ranit ci de o multime de alte comportamente/vorbe. Acelas om era si cand iti adresa cuvinte placute sufletului tau, cand facea gesturi care iti umpleau inima de bucurie. Deci ceea ce te raneste sunt faptele/vorbele lui/ei. Este ca si cand te lovesti de piciorul patului si dai vina pe el. Patul nu are nici o vina ca la momentul acela se afla in calea ta. Sau sa luam un alt exemplu ca tot este vara – soarele e de vina pentru ca ai facut insolatie.

Multi oameni insa confunda vorbele/faptele cu persoana si din acest motiv nu mai vad omul.

Acest comportament, de a da vina pe celalalt pentru ca te simti ranit, din pacate nu ne ajuta pentru ca scena se va repeta la infinit.  De multe ori,  suparandu-ne pe om, incheiem relatia cu el. Si, surpriza in viata noastra apare alt om cu acelas comportament, pentru ca de fapt noi aveam o problema cu acel comportament in sine si nu cu omul respectiv. E ca si cand nu ne mai ducem la mare ca am facut insolatie, ne ducem la munte unde putem face la fel de bine insolatie. Asadar cand cineva manifesta un anumit comportament sau spune anumite vorbe care ne supara este de dorit sa reflectam asupra acestora. Ce ganduri ne vin in minte, ce simtim in legatura cu asta, ce ne vine sa facem? Sa luam exemplul de mai sus cu soarele. Am facut insolatie, gandesc ca razele soarelui sunt prea puternice pentru mine la o anumita ora, simt ca spatele imi arde si ma simt trist/trista ca maine prietenii mei se vor duce la plaja si eu nu voi putea, imi vine sa imi dau cu crema de protectie solara din 5 in 5 min poate ma voi simti mai bine. Asta ma ajuta sa ma cunosc mai bine. Daca dadeam vina pe soare nu aflam nimic din toate acestea.

Daca reflectam asupra comportamentelor/faptelor care ne-au ranit, apar urmatoarele avantaje:

  • aflam mai multe despre noi, ne cunoastem mai bine
  • putem schimba ceva in/la noi astfel incat ceea ce ne-a ranit sa nu mai aiba putere asupra noastra si data viitoare cand acel comportament revine in viata noastra fie manifestat de aceeasi persoana fie de alta
  • cunoscandu-ne mai bine putem dobandi un control mai bun asupra propriilor reactii
  • putem ajunge sa ne vindecam răni mai vechi (din copilarie)

Deci pana la urma ce alegem, sa dam vina pe cel al carui comportament ne-a ranit sau sa constientizam efectul produs de rana, sa ingrijim rana concentrandu-ne ce putem face pentru a ne simti mai bine, sa identificam adevarata cauza (din interiorul nostru) care ne-a produs rana si sa gasim resursele interioare de vindecare (si nu doar de moment)?


Iertarea – dar de iubire


Iertarea este un dar de iubire pe care ti-l faci in primul rand tie.

Sa presupunem ca cineva drag te-a ranit. Poti alege sa fi suparat pe el sau sa-l ierti.
Sa luam primul caz, alegi sa fi suparat pe el si sa nu-l ierti. Dar oare ce-ti aduce bun acest lucru? Sigur vine cu ceva bun aceasta neiertare din moment ce cei mai multi oameni aleg sa ramana suparati, sa nu ierte, sa-l ignore pe celalalt, sau mai rau sa rupa relatia definitiv cu acea persoana. In primul rand neiertarea iti da o satisfactie pe termen scurt. E ca si cand celalalt a inceput o batalie pe care tu ai pierde-o daca l-ai ierta. De aceea ne este atat de greu sa iertam. Apoi vine si teoria cauza efect, care spune „a calcat pe bec, trebuie sa plateasca” ceea ce in principiu este corect. Problema este ca in cazul de fata tu te transformi in judecatorul omului si din pacate esti un judecator subiectiv pentru ca esti cel ranit. Tu nu vrei insa ca cineva oarecare sa-l condamne si sa-i aplice pedeapsa, tu vrei sa faci asta. Din pacate de mici am fost obisnuiti ca daca facem o prostie suntem certati sau mai rau mancam bataie si asa ni se pare corect sa facem si noi cei deveniti adulti. Supararea este pedeapsa pe care tu o aplici celui care te-a ranit. Dar oare iti face atat de bine asta? Tu cand „aplici” supararea in final sufletul tau este mahnit. Te intrebi oare de ce? Pentru ca te poate rani cu adevarat doar cineva la care tii. Aplicand pedeapsa adica „supararea” il ranesti la randul tau pe cel la care tii iar sufletul tau intra in suferinta pentru ca nu-si doreste sa-l raneasca pe cel iubit. Asadar ne invartim intr-un cerc vicios. Iesirea din cerc se poate face prin iertare, sau poate ca nu mai este nevoie sa se creeze acest cerc. De tine depinde!
Sa vedem ce se intampla cand alegem sa iertam. Mintea noastra incearca sa gaseasca tot felul de scuze, explicatii pentru comportamentul celuilalt. Si ni se pare ca iertam insa in adancul sufletului ramane intrebarea – si daca nu-i asa, nu-s adevarate aceste explicatii? Asadar a gasi tot felul de explicatii pentru comporamentul celuilalt, aduce o falsa iertare.
Este nevoie sa ne traim emotiile pe care le-a provocat aceasta rana, e nevoie sa trecem dincolo de ele si numai acolo vom gasi adevarata iertare. Alegand sa ma uit la rana mea si nu la cel care m-a ranit, pot gasi acolo multe emotii carora e sanatos sa le dau voie sa iasa la suprafata, sa le eliberez. Daca nu ma uit la ele si pun capacul ele mai devreme sau mai tarziu tot vor iesi. Acum eu sunt cel care controleaza procesul, insa mai tarziu vor controla ele procesul. Deci eliberam emotiile si dincolo de ele, surpriza este iertarea. Cand ierti cu adevarat, iti eliberezi sufletul de toate acele emotii care te blocau sa fi TU cu adevarat.
Asadar cand il ierti cu adevarat pe celalalt, de fapt iti faci un mare dar de iubire – te descoperi pe tine si frumusetea sufletului tau.

 


Probleme in cuplu – mesaj si mesager


Se intampla nu de putine ori sa ne suparam pe acel cineva care ne raneste. De multe ori ajungem sa rupem relatia cu acel cineva. Si peste un timp apare o alta persoana care face acelas lucru – ne raneste – iar noi iar suferim si rupem relatia cu acea persoana. Sa consideram insa ca aceste persoane sunt doar niste postasi care aduc mesaje. Dupa ce bineinteles pentru ca nu ne-a placut mesajul am refuzat sa mai primim mesaje de la acel postas, s-a schimbat postasul insa mesaje primim in continuare. Confundam mesajele cu postasul. Nu ar fi oare mai bine daca ne-am opri asupra mesajului, am cauta sa-l intelegem, sa vedem ce vrea sa ne transmita si sa si solutionam problema astfel incat sa nu mai primim acest mesaj indiferent care ar fi el, sau sa nu ne mai raneasca atunci cand il primim? E o cale mai grea in care trebuie sa intorci privirea spre tine insa intotdeauna aduce rezultate si iti lasa claritate si liniste in suflet.

.



Jumatatea mea.pngDeseori am auzit “și-a întâlnit jumătatea”, “el este jumatea mea” sau “femeia este jumătatea bărbatului” s-ar putea și invers ar spune unele femei. Aș întreba care jumătate. Unii spun că femeia este gâtul și bărbatul capul. Imaginați-vă un om care ar fi jumătate femeie, jumătate bărbat. Unii oameni chiar încearcă asta, nu se prea decid ce sunt femeie sau bărbat. Deci este puțin probabil ca cineva „să-și fi întâlnit jumătatea” (cel puțin la nivel fizic).

Read More

Jumatatea mea